Ştiam ce mă aşteaptă la Ziua B, după ce plouase zdravăn toată noaptea. Eram pregătit pentru băltoace şi noroi şi eram hotărât să închei cursa organizată de Riders Club. Ceea ce am şi făcut, în spirit olimpic.
Înainte de start, mi-am adus, totuşi, aminte de o ediţie legendară Prima Evadare, supra-numită şi Prima Înnămoleală, când la fel a plouat foarte mult înainte şi în timpul cursei. Şi atunci, dar şi acum la Ziua B, competiţia de ciclism s-a transformat într-una de… triatlon, cu o probă de… bălăcit, una de push-bike prin noroaie şi cea de biciclit, printre picăţele…
Aşa pentru statistică, cei 55 de km. (Băneasa – Snagov) de la acea Prima Evadare din 2011 i-am parcurs în 7 ore, iar cei 28 de km. de la Ziua B de sâmbătă i-am făcut în 4 ore…
Despre cursa din Pădurea Cernica, ce să mai scriu… Mai întâi, foarte important, trebuia să îți asumi traseul, ca să nu îți plângi de milă la final… Apoi, era necesar să ai bicla cu revizia făcută și echipată măcar cu cauciucuri adecvate noroiului…
Cum am procedat eu în traseu: nu am ocolit nici cea mai mică baltă, apa putea curăța cât de cât noroiul. Pe biclă sau în push-bike, nu intram în nămolul mai uscat, ci încercam să folosesc iarba umedă de pe margine. Pedalam într-una, cât se putea.
Ca principiu general, este foarte important să îți cunoști limitele. Nu mai poți, te oprești. În următoarea cursă îți va fi mai bine. Iar dacă nu îți place noroiul, mai bine aștepți vremea bună, competiții se vor tot organiza.
De această dată, mi-am dorit să ajung la Ziua B, indiferent de vreme, pentru că a fost primul mare concurs din zona Bucureștiului și trebuia să iau taurul de… ghidon. Adică să fiu motivat pentru a mă menține în formă, pentru că se anunță un sezon plin, cu foarte multe competiții.
Acestea fiind scrise, declar că am început oficial sezonul de biciclit la concursurile de amatori. Așa, de final, postez mai jos trei cadre reprezentative – înainte, în timpul și după cursa din Pădurea Cernica – și vă las pe voi să comentați…
